Autor: George Toparceanu
Leul s-a-mbracat odata
Intr-o piele de magar,
Sa colinde tara toata
Din hotar pana-n hotar,
Ca sa vada cum se poarta lupii (marii dregatori)
Cu noroadele-i blajine de supusi rumegatori.
Deci, trecand el intr-o seara la o margine de crang
Ca un biet magar natang,
Niste lupi, cum il vazura, se reped la el pe loc
Si-ntr-o clipa il insfaca, gramadindu-l la mijloc.
- Stati, miseilor! Ajunge, - ca va rup in dinti acusi!
(Striga leul, aparandu-si pielea cea adevarata.)
Astfel va purtati voi oare cu iubitii mei supusi?...
Lupii, cunoscandu-i glasul, indarat s-au tras pe data,
Si de frica se facura mici, ca niste catelusi.
- O, maria-ta! Iertare!
Zise cel mai diplomat, -
Semanai asa de tare
C-un magar adevarat!...
