trece-n zbor o libelula,
peste-o tufa de scaieti,
urmarita de sticleti.
Zumzaie - cred eu - de frica,
se coboara, se ridica,
banuiesc ca nu prea stie
cum sa scape de stihie.
Cand, deodata, se opreste,
zboara-n loc, se invarteste
si apoi dupa-o rachita
disparu intr-o clipita.
Unde-o fi, doar ea mai stie,
sta ascunsa la cutie...
Au ramas mofluzi sticletii
cum raman toti natafletii...
A scapat basma curata,
pana acum era... mancata!
Din frumoasa si cocheta
ajungea - ce mai? omleta!