Autor: Aurora Luchian
Intr-o floare de narcisa,
O albina indecisa
Se foia de ici-colea
Si polenul culegea.
Insa ochii sai, vioi,
Vedeau langa un trifoi,
Galbeneaua lucitoare,
Un banut mic ca de soare!
"Ce ispita!" se gandise.
O clipa cat se sucise,
Doi bondari dolofanei,
Ii sorbeau nectarul. Hei,
Ce va face ea acum?
Va strabate iar lung drum
Sa gaseasca floricele
Cu nectar mustind in ele.
Cu spranceana ridicata,
S-arate ca-i suparata,
Zbura pan' deasupra lor
Cu zgomot ca de motor
Si ii mustra: - Grozavie!
V-a prins azi o harnicie
Sa adunati hrana toata...
Vad ca floarea-i suparata!
V-ati foit cu nepasare
Si ati murdarit-o tare,
Fara sa fiti multumiti
Ca pe gratis va hraniti!
Sade cu nasucu-n jos...
Asta-i lucru rusinos,
Sa nu stiti ce-i pretuirea,
Respectul, sau ce-i iubirea.
Ce sa zic de-asa mustrare?
Albina, dreptate are!
Bondareii, murdarei,
Cu noroi pe bocancei,
Cu pete pe la botic,
Pe nasul de borangic,
Au privit unul la altul.
- Asa mare e pacatul,
Sa mananci ca un purcel?
Sa-ntrebam un baietel
Daca e corect ori ba
Sa mananci murdar, asa!
Cu catarile sfioase,
Dand din aripi matasoase,
Au zburat in lung si-n lat
Si raspunsul au aflat
Caci doi baietei cuminti
Care se spalau pe dinti,
Auzind dilema lor,
Au zbughit-o prin pridvor
Si-au strigat inflacarati:
- Musai sa mancati spalati!
