Autor: Marin Moscu
La un bec rotea bunica
Oua-n pumnii durerosi,
Apoi le-a pus sub o closca
Sa scoata puiuti frumosi.
Sta cuminte infoiata
Vreo trei saptamani, lipita,
Intorcand din cand in cand
Ouale nedumirita.
Intr-o zi ,cand somnul dulce
Inca se lipea de gene,
M-a trezit o harmalaie
De puiuti fara de pene.
Cum era iarna pe duca
I-a pus bunica-n caciula,
Ii adusese la caldura
Langa mama lor fudula.
Mandra-am fost sa vad deodata
Puii aurii frumosi,
Porumbaci si chiar pestriti:
Puiculite si cocosi.
Le dau apa si mancare
De cand closca i-a lasat,
Se tin dupa mine-ntruna:
Pe cuvant, i-am adoptat!
