Autor: Tudor Arghezi
Mi-a umblat in papadie
O goanga cu palarie
Si camase stracojie.
Avea fuste si manta
Taiate din catifea
Si pieptar cu solzi de tipla,
Captusit c-un fel de sticla.
Domnisoarei cu trei rochii-i
Lacrimau rubine ochii.
Sa te-ntreb pe Dumneata,
Cum venisi in iarba mea
Si de unde, Domnisoara
De cristal si scortisoara?
Dupa pana ce te-a scris,
Vii si tu din somn si vis.
Caci vopseli asemeni nu-s
Decat colo, tocmai sus,
Unde sant intr-adevar
Pensule de-a fir a par
Si zugravii de o schioapa,
Mesteri scriitori cu apa.
Ce te-a suparat? tantarul,
Papurisul, nenufarul?
As fi vrut sa stea s-o prind,
A venit incoa sarind
Si-a plecat sarind intr-alte
Buruieni si mai inalte.
Si-as fi vrut sa-mi stea intai
Pe un varf si s-o mangai.
Mi-a lasat atata mie:
Bumbii goi, de papadie.
