Autor: Florenta Sarmasan
Oana, e colega mea,
A gasit un motanel.
Fata toata-i radia,
Mult s-a bucurat de el.
Pisicutul mic, frumos,
De Oana s-a atasat.
Fata l-a luat de jos
Si-n hainuta l-a bagat.
Cu pas hotarat porneste,
Vrea acasa sa il duca.
Oana sta pe loc, gandeste:
Oare mama ce-o sa zica?
Chiar atunci nume i-a pus.
De-un motan isi amintea
Ce era destept, supus
Si Andutu, il chema.
Nu-i un nume pisicesc,
Dar lui i se potriveste.
Ochisorii ii sclipesc,
Oana cu drag il priveste.
Se gandeste cum sa faca
Pe mama s-o imbuneze,
Dar mai bine e sa taca
Si-ntelept sa procedeze.
Ea la usa o sa-l puna
Ca si cum ar fi venit,
Poate mama o sa spuna
Ca este bine primit.
Oana acum pasul iuteste
Si pe poarta a intrat,
In haina se scotoceste,
Se aude un mieunat.
Cu gherutele se tine
Si e usor adormit.
Oana-l scoate, jos il pune
Ca si cum s-ar fi-ntalnit.
Suna apoi, mama s-auda,
Cu Andutu-ncet vorbeste,
Mamei vrea ca sa ii spuna
Ca un pisoi la usa este.
La casa lor s-a oprit,
Parca ar cere gazduire,
E micut si parasit,
Parca asteapta iubire.
Mama fiica si-a privit,
Avea chipu-ngrijorat,
Bine a stat si s-a gandit,
Pe motan l-a mangaiat.
Asta insemnand ca vrea
Pe Andu sa il primeasca
S-aibe si el casa sa,
Stapani care sa-l iubeasca.
Si apoi imbratisari
Mamei in casa i-a dat,
Multumiri si sarutari,
Ce-si dorea a capatat.
Motanelul adoptat
Era bun, inteligent,
Curtea, casa a colindat,
La toate era atent.
Nici un soarec nu-ndrazneste
Pe Andu sa-l intalneasca,
Blana toata-i se zbarleste
Si vrea sa se napusteasca.
Acum e mare, frumos
Si se simte minunat,
Este harnic, curajos
Si multi soareci, a mancat.
A crescut si este mare,
Stapanei i-e credincios,
E agil, istet si tare,
La casa e de folos.
