Autor: Cristina Ungureanu
Buburuza cea roscata
Sta pe-o frunza suparata
Si tot plange saracuta
Ca si-a murdarit rochita,
Pe cand scria, cu cerneala,
O scrisoare, pe-o petala…
La ea vine acum albina
Si furnica gospodina.
Ele-i propun imediat
Sa dea rochia la spalat:
– S-o ducem broscutei Oac
Sa o curete in lac!
– Sa o spele? Nu e bine,
Ramane fara buline!
– Nu mai fi ingrijorata,
Garantam, va fi curata!
Broscuta Oac, pe-ndelete,
Curata rochia de pete,
O usuca apoi la soare
Si-o calca, grija e mare.
Buburuza-i bucuroasa,
Rochia e din nou frumoasa.
Din dulap si-alege indata
O poseta asortata
Si-o porneste incantata
Ca la cina-i invitata…
In floarea de clopotel
O asteapta-un gandacel.
