Autor: Elena Farago
-I-auzi, draga mea papusa,
Zgarie mata la usa!
Dar eu nu-i deschid de loc,
Ca sunt suparata foc.
A furat iar, ca o hoata,
Un intreg picior de rata,
Si-apoi, dupa ce i-a ros
Toata carnea, pan-la os,
A dus osul, binisor,
in cotetul lui Azor,
Ca pe el sa-l banuim
Si sa nu il mai iubim.
Si acum n-o bat, n-o cert,
Dar nu vreau de loc s-o iert.
Desi inca o iubesc,
Trebuie s-o pedepsesc.
C-a fost rea si dusmanoasa,
Si n-o las sa intre-n casa.
