Autor: George Cosbuc
Un gascan cu pene lucii,
Cum trecea pe pod prin sat
Si-ntr-o man-avea papucii,
Nu stiu cum i s-a-ntamplat
Ca papucii lui cazura!
Ce pacat, o, ce pacat!
Caci erau cu-alesatura,
Fara leac de tivitura.
Ce pacat!
Gastele-auzind cum zbiara:
- Aoleu! Papucii mei!
Intr-un suflet alergara
Si-ntrebau mirate: - Ce-i?
- Am ramas, plangea gascanul,
Pagubas de patru lei!
Iata-ma descult, sarmanul!
Ce ma fac acum, golanul,
Fara ei!
- Haideti toti, si mosi si babe
Sa-i catam pe rau acu!
Repede-notand din labe
Cardul tot pe rau trecu.
- I-ai gasit? - Eu, nu, surata,
Ce ma-ntrebi asa si tu?
Toate apoi strigau deodata:
- Bata-i pacostea sa-i bata!
Nici eu, nu!
Vara-ntreaga tot umblara,
Dar papucii dusi au fost!
Si-au sa umble si la vara
Pana ce le-or da de rost!
Iar gascanul merge, vine,
Face cruci si tine post,
- Nu-i gasesc! Sarac de mine,
Iar descult e, vezi tu bine,
Lucru prost!
Gastele de-atunci, in cale,
Cand vad apa undeva,
Cautand pornesc agale
Tot crezand ca-i vor afla.
Vin si rate sa le-ajute:
- Mac-mac-mac si ga-ga-ga!
Mac-mac-mac! Haid' vino, du-te,
Zile-asa pe rau pierdute!
Ga-ga-ga!
Iar cand gastele stau gloata
Si prin dreptul lor te duci,
Sare tabara lor roata
Si te-ntreaba: - Ce ne-aduci?
Ai gasit papucii? Spune!
Tu la fug-atunci s-apuci!
Si-si-si! Tot fac nebune
si te musca, doar le-ai spune
De papuci!
