Autor: Alexandru Donici
Racul, broasca si o stica
Intr-o zi s-au apucat,
De pe mal in iaz s-aduca
Un sac cu grau incarcat.
Si la el toti se inhama:
Trag ,intind, dar iau de seama
ca sacul sta neclintit,
Caci se trage neunit.
Racul inapoi se da,
Broasca tot in sus salta,
Stiuca foarte se izbea
Si nimic nu ispravea.
Nu stiu cine-i vinovat;
Insa, pe cat am aflat,
Sacul in iaz nu s-a tras,
Ci tot pe loc a ramas.
Asa-i si la omenire,
Cand in obstii nu-i unire.
