Dau in cale de-un arici
Si se-ntreaba, cu mirare:
O fi gaza, o fi floare?
Nu e piatra, ca inteapa!
O fi peste? Nu sta-n apa!
Pentr-o rama e cam mare!
N-are gura, nici picioare!
Suparat de-atata cearta,
Vrea ariciul sa-i desparta.
Dintr-o data, ghem de ace,
Se intinde, se desface,
Si, in liniste deplina,
O porneste spre gradina!
Stau bobocii in livada
Si nu stiu ce sa mai creada!
Nu s-au dumirit defel
Si-l intreaba pe catel.
Iar raspunsul vine-ndata:
E-o pisica speriata!