Autor: Violeta Mihaes
Suparat sunt pe motan,
Nici nu vreau sa-l vad la fata!
L-a lasat iar pe cocos
Sa ma scoale-n dimineata.
Abia acum bag de seama
Ca nu l-am ales prea bine,
Ca motanul, miorlaitul,
E mai puturos ca mine.
Trebuie s-o fac eu singur
Si nu e-o mare placere,
Dar ma hotorasc si gata:
Ii dau pintenatului somnifere.
In pat adorm fara grija,
Noaptea zboar-atat de iute,
Dar cu toata osteneala,
Cucurigul tot se-aude!
Sar buimac din asternut,
Farsele nu imi convin!
In loc sa-i dau somnifere,
L-am tratat cu-algocalmin.
Tot spunea ca-l doare-o pana
Si-un picior cam ologit.
Cucurigul, mi se pare,
L-a scos de mi-a multumit.
