Autor: Elena Farago
Tanu i-un motan cuminte
Si-i atata de curat,
C-are voie sa se culce
Chiar cu pernele din pat.
Ilenuta il iubeste
Si se joaca mult cu el,
Astazi insa-i suparata,
Nu l-a mangaiat defel!
- Miau!, o-mbie din fereastra,
Dar fetita sta pe loc:
- Taci, mai Tanule, ca mie
Nu-mi mai vine sa ma joc!
- Ce-ai patit?
- Nimic, dar mama
Asa aspru m-a certat!
- I-ai gresit ceva?
- De unde!?
Pentru ca nu m-am spalat!
- Stii, fetita mea cuminte,
Iarta-ma ca-ti spun, dar eu,
Pentru asta, te-as si bate
Dac-ai fi copilul meu!
