Autor: fara autor
Mai in zori ca niciodata
s-a trezit ursoaica, iata!
A strans din padure vreascuri,
si pe focul dintre treascuri
azi gateste-ntr-o ulcica
pentru ursuleti...ciorbica.
Pune boabele cu-ncetul
si, cand sfaraie cotletul,
prin aroma care creste,
ea-ursoaica-isi vorbeste:
-Si piper am pus, si sare;
unde sa gasesc eu, oare,
doi-trei mugurasi de mura?
s-aveti grija de fiertura!
Eu alerg pan-la vecina!
coana vulpe-i gospodina
cunoscuta-n tot tinutul;
merg la dansa cu-mprumutul!
Incaltandu-se-ntr-o clipa,
a plecat ursoaica-n pripa,
repede pe cat se poate,
dupa cele cautate.
Se grabea, dar pe movila
il zari pe urechila:
-Ce mai faci? sunt bune toate?
au vorbit de sanatate,
Si de varza, de fiertura...
Doua ceasuri cand trecura,
brusc, ii spuse: -Vai de mine!
Plec la vulpe-acum. Cu bine!
Dar, schimband din nou cararea,
auzi...ciocanitoarea:
-Draga mea, i-a spus, indata,
ma gandeam la tine, iata:
Vreau sa-ti spun cinstit, pe fata:
prea ne scoli de dimineata, ciocanind!
dar...vai de mine!
plec la vulpe-acum. Cu bine!
Ursuletii-n asteptare
s-au jucat nevoie-mare:
s-au plimbat, pe lac lansara
o barcuta, cu o sfoara,
Pe ale vailor cascade
clocotind involburate, spre paduri.
Cand, dintr-o raza,
soarele le-a spus: -E amiaza!
Timpu-ar fi sa stati la masa
-Insa mama nu-i acasa.
cum n-avem nici de mancare,
hai, mai bine, la culcare!
Dar ursoaica ce gandeste?
Tot prin codru rataceste
intalnind si doi scatii:
-Ce sunteti asa zglobii?
Noaptea asta n-a fost luna.
Ati dormit? C-a fost furtuna!
Neprimind raspuns, ea pleaca,
pe la rude sa mai treaca.
Mai intai isi opri pasul
la arici, ce-si sufla nasul in batista:
- Draga vere, esti racit?
Nu ai putere?
Bea un ceai, o ceasca plina,
ba, mai ia si-o aspirina!
Sanatate! Vai de mine,
plec la vulpe-acum. Cu bine!
sS pleca, batand imasul
pana-l intalni pe nasul:
- Vai, te-a parasit norocul, lupule?
Ti-ai rupt cojocul!
Umbla zvon in faptul serii
ca te-au prins din nou oerii!
Dar ce zic? Iar uit de mine?
Plec la vulpe-acum. Cu bine!
- Cioc-cioc-cioc! ei, hai de-mi spune,
cine-aduna-aici alune?
Tu esti, vesela blanita,
fain fecior de veverita?
In camari alune toarna,
multe ca sa ai la iarna!
Iar intarzii! Vai de mine!
Plec la vulpe-acum. Cu bine!
Tot pe drum, ursoaica-ntruna,
vede dintr-o data luna!
Stele mii pe cer clipira,
pasarelele-amutira...
- Bre, ce-o fi cu ciorba-mi oare?
Ursuletii, fratioare,
fara mure dulci, in zeama,
n-au mancat de buna seama!
Si-alergand, ingrijorata
printre pomi, ursoaica, iata,
cand e noaptea-ntunecoasa
se trezi la ea... acasa.
Puii rataceau prin vise,
ciorba, focul o sorbise,
si, desi trecut-au anii,
rad si-acum de ea... balcanii!
