Se-nsoteau, prieteni buni,
O pisica si un caine
Mic-micut, de doua luni.
Cum ramase-orfan de mama,
L-a dosit la pieptul ei
Si cu grija parinteasca
Il tot creste pe Grivei.
Cum va spun, trecu pe-acolo
O caleasca de boier
Si in urma ei, un munte
De caine cu dinti de fier.
Se repede-asa, in sila
La Grivei ca sa-i arate
Ca-i stapanul intre fiare
Pe podete si-n cetate.
Pisicuta-si ia avantul
Si-i baga ghearele-n blana
"Nu vezi pe unde ti-i drumul?
Piei din fata mea, satana!"
Urla javra de durere,
Porneste hai-hui la fuga,
I se pare ca-i departe
Caleasca sa o ajunga...
Pe podet, langa-acea moara
Se aduna curiosii,
Bat din palme si admira
Cei doi bravi, victoriosii!