Autor: Aurora Luchian
Un cocos cu opt neveste,
Hotarat, in zori vesteste
Ca va cloci singur oua
Si nu doua, cinci sau noua,
Ci vreo douazeci si sapte,
Oua albe ca de lapte.
S-a maniat pe motate
Ca nu sunt mame stilate,
Distinse si subtirele.
Cand se aseaza pe ele,
Ouale plesnesc usor,
Cum sa-i faca vreun fecior?!
Gainile-s speriate,
Ba deloc nu-s incantate!
-Daca el va cloci oua,
De-i caldura, ori de ploua,
Noi trebuie sa cantam,
Haideti ca sa exersam!
Cucurigu! tot incearca,
Multe falseaza, se-neaca,
Ori, vai, scot o caraiala,
Ca atunci cand se strecoara
Dihorul ori lelea vulpe,
Asa se aude-n curte!
Purcelul s-a ingrozit,
Tipa parc-ar fi lovit!
Calul necheaza de zor,
Asurzit de acest cor.
De dulau ce sa mai spun?
Latra parca e nebun!
Gospodarii-s uluiti:
-Parca si-au iesit din minti!
-Nu-i bine, striga un mos,
Cand gaina e cocos!
Punele in tava, iute,
Ca-ti aduc necaz in curte!
Prind stapanii opt grasune:
-Pacat, erati fete bune!...
Iata acum, curtea-i goala,
Cui sa-i cerem socoteala,
Cine e de vina? Mosul?
Eu cred ca este cocosul!
Morala:
Cand bine nu chibzuiesti,
Risti tot tu sa patimesti,
Cand faci pe dos, ca un mos...
Cat ai fi tu de cocos!
