Autor: fara autor
Cirip... ci... silb... ci... intruna
Noi cintam, zburam, sarim
De cu zori si pina-n seara,
Si pe oameni ii iubim;
Vrabii si brabeti ne cheama,
Iar copiii cei mai mici
Bat din palme si ne striga:
Pui, pui, pui, ori pasarici.
Si ne place, mult ne place,
Sa-i privim pe copilasi
Cind se joaca prin gradina,
Si alearga dragalasi,
Batind mingea, minind cercuri,
Si mici roabe cu nisip,
Si ni-i drag de ei, si-ntruna
Le cintam: cirip, cirip...
Si am sta pe linga dinsii
S-auzim si noi ce spun,
Dar ni-i frica sa nu fie
Printre ei vreun nebun
De baiat, din cei de poarta
Prin buzunare mici sageti
Si puscute ce omoara,
Fara mila, pe brabeti!...
Si ni-i frica, mult ni-i frica,
De-orice zgomot auzim,
Si zburam mereu speriate,
Si prin ramuri ne pitim,
Ciripind: tel-telert-teltel,
Caci in graiul vrabiesc
Vorba asta lunga-nseamna:
Fugi, dusmanii ne pindesc!...
O, avem dusmani o suma:
Ulii, copii rai, pisici...
Si ni-i teama-ilorice clipa,
Si ne temempuii mici-
Si frumos ne rugam, voua,
Dragi fetite si baieti,
Invatati pe fratii vostri
S-aiba mila de brabeti!...
