Autor: Aurora Luchian
Ce eşti tu, copilărie?
Din ce astru te-ai desprins?
Vii cu joc şi bucurie,
Ţel măreţ spre necuprins.
Şi de unde-mi vin fiorii,
Sfiiciune mai mereu?
Cine-mi scaldă obrăjorii
Cu lacrimi când dau de greu?
De ce-mi dai neastâmpărare,
Energie şi elan,
Iscusinţă şi visare,
Şi de ce cresc an de an?
Eu mă cuibăresc în tine,
Şi voi sta în poala ta,
Ca-ntr-un leagăn, că mi-e bine,
Să nu pleci tiptil, cumva!
