Autor: Vasilica Tianu
Afara vantul sa-ntetit
Si ninge nu stiu unde.
Pe ulite apar copii,
E vremea de colinde.
Din poarta-n poarta se opresc
Si canta pe la gazde,
Iar gospodinele roiesc
Cu nuci si mere coapte.
Si merg pe ulite razand
Si cad si se ridica,
Doar cate-un caine mai flamand
Le da prilej de frica.
Si cerul le trimite vesti
Si-ncepe ca sa cearna
Zapada alba, fulgi de nea,
O mantie de iarna.
Rasuna satul de colinde,
Nimic n-ar fi de spus,
Insa colindul de copil
Ajunge pana la Iisus.
Copii se intorc spre case
E noapte si e frig,
Au inceput sa simta asta,
Muscand cu greu dintr-un covrig.
De sus din cer, Iisus Hristos
Priveste-ngandurat,
Copiii-acestia minunati
Pe El l-au colindat.
