Autor: Valeriu Cercel
O lista am de ani de zile
Intr-o agenda de birou,
Si trec prin galbenele-i file
Doar de Craciun si Anul Nou,
Cand simt, e-adevarat, cam rar,
Ca numele ce-s scrise-n ea
Nu-s parte a hartiei doar,
Ci parte din inima mea;
In viata, rar am intalnit,
Din a Pamantului multime,
Putini care mi-au devenit
La fel ca ritmul unei rime
Si zilele de-mi sunt noroase,
Cu bucurie recunosc,
Par mai senine, mai frumoase,
Ca inainte sa-i cunosc,
Asa ca nu-i doar o rutina,
Ca de Craciun sa pun in plic
O carte scrisa, de duzina,
Unui neinsemnat amic;
In ele pun, cu-al meu condei,
Apreciere, drag si dor,
Fi’n’ca pe lista mea sunt cei
Fata de care sunt dator;
Chiar de cumva i-am cunoscut
De ani sau de vreo ziulica,
In tot ce fac, sau am facut
Si ei au pus o particica,
De-aceea, de Craciun, mereu,
Realizez fara temei,
Ca cel mai mare dar ce eu
Il am, facut de Dumnezeu,
E sa cunosc oameni ca ei.
