Autor: Valeriu Cercel
Dragi copii, vreau sa va spun
O patanie ciudata,
Nu incep cu-a fost odata….
S-a-ntamplat azi, in ajun,
Si-am gandit ca-i oportun….
E-o poveste-adevarata,
Ce atesta inc-o data
Ca exista Mos Craciun :
Coborand cu-n lift, mai mare,
Fi’nd la un hotel cazat
Sa n-ajunga-ntarziat
Mosu’ pe la fiecare,
A zarit, fara sa vrea (?!)
Pe podea, sezand ca muta,
O hartie…..de o suta,
Nou nouta, mirosea (!)…
Tot in lift, privind in jos,
Mai era si-un avocat,
Drept, cinstit, sarac uscat,
Imbracat nicicum falos,
Si-o muiere,-asa tacutaaa,
Vaduva, fara pacat,
Cu un gand mereu curat,
Sfanta…pe aceeasi ruta,
Iar in colt, privind pe sest,
Si-un sergent, cu multe clase,
Incorupt pana la oase,
Politai foarte onest ;
Si in linistea acuta,
Coborand incetisor
Intr-acel elevator,
Priveau toti patru la suta,
Pana jos, in hol, se stie,
Cand in lift n-a mai ramas,
Luand-o toti frumos la pas,
Nicio urma de hartie (!)……
Dar, minune, dragii mei !
Cine credeti c-a predat
La receptie pe dat’
Suta, din cati fura ei ?!
Mos Cracuin ! E-adevarat !
Ceilalti trei, de v-am vorbit,
Nicicand nu s-a auzit
Sa fi existat vreodat’ !
Valeriu Cercel
