Autor: Vasilica Tianu
Ma uit spre anii ce-au trecut
Si parca totu-i o poveste,
Dar am sa-ncep azi negresit
Tot ce a fost, va fi si este.
Ca multa vreme a trecut
Si ierni cu nopti in asteptare,
Iar din copilul care-am fost
Ma uit cum azi m-am facut mare.
In ochii mamei ma uitam,
Sperand sa faca o minune.
- Ce pot, copile, eu sa fac?
Te culca, lasa, poate vine.
Si-n casa uite sa racit,
N-o putea Mosul sa ne vaza,
Eu voi sta treaza, negresit.
Tu dormi, ca mama te vegheaza.
Adorm tarziu cu ochii plansi
Si simt ca inima mi-e trista,
Dar ma gandeam asa cu greu
Ca Mos Craciun nici nu exista.
Eu si acum te-astept sa vii
In casa noastra de la tara,
Cu brad frumos, cu lumanari,
Copilul de odinioara.
Ca am crescut, e-adevarat,
Dar ai sa vezi si tu mai bine,
Chiar daca anii au trecut,
Tot un copil traieste-n mine.
Si am facut un legamant
Cu mine si cu Dumnezeu:
Sa am in fiecare an
Un Mos Craciun, numai al meu.
Iar cand la randu-mi voi avea copii,
Sa mosteneasca totul intr-o zi:
Craciunul ce mi l-am dorit mereu,
Sa-l aiba ei in locul meu.
Si am sa las pe-o coala de hartie,
Sa nu mai fie-atata saracie,
Iar pentru fiecare copilas va spun,
Sa fie cate-un Mos Craciun.
Chiar daca totu-i o poveste,
Finalul pare fericit.
A fost candva, va fi si este,
Dar basmul n-a luat sfarsit...
