Îi ia vântul pe-o aripă,
Amăgindu-i că-napoi
Îi va duce-n norii goi.
Dar sprinţaru-i risipeşte
Pe câmpie şi pe creste
Şi-i împrăştie în zare
Până... hăt, în depărtare.
Sunt lăsaţi în pace-acum,
Obosiţi se-opresc în drum
Dar, cu vocile plăpânde,
Cântă iernii vechi colinde.