Autor: Aurora Luchian
Aprig, Crivatul, ast' noapte,
A batut din fata-n spate,
S-a burzuluit pe jos,
Peste stratul fin, pufos,
Nu in joaca nebunatic;
Nemilos ca un salbatic!
Trei secunde s-a oprit
Si respira istovit,
Si pe nas, dar si pe gura.
Hamesitul nu se-ndura
Sa mearga la el, acasa,
Facu lumea, nebuloasa!
Cu parul saltat, zbarlit,
Mama-Iarna s-a-ngrozit!
Sa fie copilul sau,
Capcaunul asta rau?
Cat s-a chinuit sa-l creasca!
Ce, vrea lumea s-o sfarseasca?
L-a strigat prin vijelie,
N-auzi. Ce grozavie!
A mers, s-a impotmolit,
Pan' la el, greu a razbit,
Exilandu-l, l-a mustrat:
- In zadar te-am educat!
Ati vazut ca din zori este
Peisaj ca in poveste?
S-a dus Crivatul, si mama
Iar si-a desirat naframa,
Lasand dare albe, reci.
Iarna, te rog, sa nu pleci!
