Autor: Aurora Luchian
Cu rasuflarea de gheata
Si cu dinti ca de otel,
S-a trezit de dimineata,
Lua sculele cu el
Si in taina, nevazut,
A-nghetat ce i-a cazut!
Lacul nu-i! Ba e sticlos!
Neaua scartaie si-i dura,
Gandind ca este frumos
Ca sa o transforme-n zgura.
Trosni gardul si suspina,
Dar n-a vrut sa se opreasca,
Caci pe poarta din gradina,
A uitat s-o-ntepeneasca!
Ce risipa de raceala,
Peste pomi, poduri, cotete!
Cin' sa-i ceara socoteala
Ca vrea lumea s-o inghete?
Gerul n-are indurare,
Hoinarind ca un rebel,
A-nghetat totul in cale,
Si nasul lui Azorel!
