Autor: vasile alecsandri
Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada
Fulgii zbor plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,
Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!
Cu o zale argintie se imbraca mandra tara;
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete printre anii trecatori.
Tot e alb, pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare,
Ca fantasme albe plopii insirati se pierd in zare
Si pe-ntinderea pustie, fara nume, fara drum,
Se vad stelele pierdute sub clabucii albi de fum.
Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare
Straluceste si desmiarda oceanul de ninsoare.
Iat-o sanie usoara care trece peste vai...
In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai.
