Autor: Manus Sergiu
Ca o zana din poveste,
Asternand sclipiri de cer,
Prin oras isi raspandeste,
Iarna, albul ei mister.
Strabatand vazduhul rece,
Mii de fulgi plutesc, zglobii,
Aducand pe la ferestre
Surasuri calde de copii.
Cate un copac, pe brate,
Parc-ar vrea sa prinda-n zbor,
Fulgi de nea, pentru a-si face,
Alb vesmant pentru decor.
Cand ninsoarea se-nteteste,
Caciuli albe si pufoase,
Cresc mereu pe nesimtite,
Pe stalpi, garduri si pe case.
In parcare, aliniate,
Stau de parc-ar hiberna,
Cinci masini inzapezite,
Cu caciuli albe de nea.
Stresinile-s dantelate,
Cu sloiuri diamantine
Si baghete fermecate
Pentru magicieni si zane.
Parcul, alb prinde culori,
Cand o ceata, iute trece
De copii nerabdatori
Saniile sa si le-ncerce.
In luminile tarzii,
Ramane-o lume fermecata
Cu ghetusuri argintii
Si cu oameni de zapada.
