Autor: Aurora Luchian
A sosit un fulg de vata
Si s-a cuibarit pe nas,
Dar se facu rau de apa,
Apoi jos facu popas.
Au mai navalit vreo sase,
Dantelute sclipitoare;
Sa-i ating nu mai am sanse,
Toti sunt parca lacramioare!
Pe obrajii mici si rumeni,
De la vantul calator,
Nu mai poti fulgii sa-i numeri,
S-au unit formand covor.
Privesc cerul mohorat.
Intr-un dans spectaculos,
Mii si mii au coborat,
Facand solul luminos.
A sosit iarna, pesemne.
Tii, ce viscol! Gerul pisca,
Soba-i calda de la lemne,
Lumea-i alba ca o frisca!
