Autor: George toparceanu
Cad din cer margaritare
Pe orasul adormit...
Plopii, umbre solitare
In vazduhul neclintit,
Visatori ca amorezii
Stau de veghe la fereastra,
Si pe marmura zapezii
Culca umbra lor albastra.
Iarna!... Iarna trista-mbraca
Stresinile somnoroase,
Pune val de promoroaca
Peste pomi si peste case.
Scoate-o lume ca din basme
In lumini de felinare -
Umple noaptea de fantasme
Neclintite si bizare.
Din ogeagul de carbune
Face alba colonada
Si pe trunchiuri negre pune
Capiteluri de zapada,
Iar prin crengile cochete
Flori de marmura anina, -
O ghirlanda de buchete
Care tremura-n lumina.
Reci podoabe-n ramuri goale
Ploua fara sa le scuturi,
Ici, risipa de petale,
Colo, roi usor de fluturi...
*
Si din valul de zapada,
Ca o muta aratare
Leganandu-se pe strada,
Un drumet ciudat rasare...
Vine cu popasuri multe,
Face-n calea lui matanii.
Cate-odata sta s-asculte
Clopoteii de la sanii.
Alteori uimit tresare,
Da din maini soptind grabit -
Parca spune-o taina mare
Unui sot inchipuit...
Ca o umbra din poveste
Se strecoara-ncet, si iar
Sta deodata fara veste
Rezemat de-un felinar.
Fata lui se lamureste, -
Pare-nduiosat acum...
Visator si lung priveste
Casele de peste drum:
Poarta mica... pomi in floare...
O fereastra luminata...
Stresini albe de ninsoare...
Toate-i par ca altadata!
Si pareri de rau trecute
Cad pe inima-i trudita,
Ca un stol de pasari mute
Pe-o gradina parasita:
\"Bulgaras de gheata rece,
Iarna vine, vara trece
Si n-am cu cine-mi petrece...
Bulgaras topit in foc,
Daca n-am avut noroc!
Daca n-am avut noroc...\"
Glasul, inecat, se curma.
Omul, sovaind in strada,
Pleaca iar, lasand in urma
Pete negre pe zapada.
