Vantul bate, geru-i mare
Si-i gatit, nu in costum,
Ci-ntr-o pelerina moale.
Sta cu nasul in pamant,
Cu ochii plini de mirare
Si-i putin posomorat,
Ca e om fara picioare.
L-au creat copii zglobii,
La lumini de felinare.
Ce nastrusnici, ce hazlii,
Nu i-au mai facut picioare.
Pe cap, cu stil asezata,
Purpurie si cam veche,
Are-o oala la fund sparta,
Trasa sic peste-o ureche.
Ochii, doua punctisoare,
Din carbune sau din tina.
Nasul e un morcov mare,
Cum l-au gasit prin gradina?
Gura-i lunga, o surcica,
Zambitoare, minunat!
Sade in drum fara frica,
Iarna, el e imparat!