Omul de zapada din ograda

Sprijinit intr-un toiag
Sta-n ograda un mosneag
Poarta-n cap o oala veche
Rasturnata pe-o ureche.

Ochii negri si luciosi
Sint carbuni din vatra scosi
Nu-i lipseste nici lulea
Parca pufaie din ea.

Iar pe piept, perechi, perechi,
Are mosul nasturi vechi.
Si mai are un nas ros
Ca o creasta de cocos.