Autor: fara autor
Sprijinit intr-un toiag
Sta-n ograda un mosneag
Poarta-n cap o oala veche
Rasturnata pe-o ureche.
Ochii negri si luciosi
Sint carbuni din vatra scosi
Nu-i lipseste nici lulea
Parca pufaie din ea.
Iar pe piept, perechi, perechi,
Are mosul nasturi vechi.
Si mai are un nas ros
Ca o creasta de cocos.
