Intr-un varf de copacel,
Necajit ca-s pomii goi
Ti, ti, ti, trist, singurel!
Se infoaie, se suceste,
Falfaie din aripioare;
Parca lumea se sfarseste
Fara o raza de soare!
Ochii, boabe rotitoare,
Privesc ramura golasa;
Unde este frunza, oare,
Care fosnea patimasa?
Sura de la promoroaca,
Vine-o cioara somnoroasa.
Se aseaza pe o creaca
Si rosteste bucuroasa:
-Mi-a pus iarna strai de-argint,
Vesmant minunat de nea!
Si il rog frumos pe vant,
Ca viclean, sa nu mi-o ia!