Autor: Aurora Luchian
Se plimba un nor, alene,
Intr-un costumas albastru,
Patat, usor, fulg din pene!
Se aseza langa astru
Si isi lauda de zor,
Straiele fine de nor!
Cum spunea verzi si uscate,
Caci acopera si stele;
Vazu florile plecate,
Insetate, vai de ele,
Palide in arid strat,
Si-o tineau in lung oftat!
Colo, hat, intr-o livada,
Pasarile panicate
Se uitau in sus, sa vada
Ploaia de o s-o desarte
Norisorul mic din pete,
Ca au glasul stins de sete!
Sub un dambusor, spre balta,
O familie mareata
De ciuperci din sol se salta,
Asteptand de dimineata
Stropii binecuvantati
Sa mai iasa surori, frati...
Norisorul cand vazuse
Uscaciunea si tristetea
Se umflase si crescuse
Uitand alura, finetea;
Si varsa boabe de ploaie,
Toate sunt acum, vioaie!
