Autor: Aurora Luchian
Dochia e suparata,
Zgaltaie pomii-nciudata
Cu ajutorul lui Vant,
Ingrozind coltul plapand.
Nu se-ndura sa se duca,
Bantuie ca o naluca
In luna lui Martisor,
Ce-am asteptat-o cu dor.
Presara fulgii de nea
Peste floarea de lalea
Si narcise parfumate.
Speriate-i striga toate:
- Ce nu-ti vezi de calea ta?
Dochie, stratul de nea
Ne ia frumusetea noastra,
Vrei sa stam toate in glastra?
- Nu ai suflet, nu ai mila,
O critica o zambila.
Mi-a inghetat parfumelul,
Nu rezist ca ghiocelul!
Dochia s-a-nduiosat
Si pe Vant iute-a strigat:
- Hai, copile, ca mi-e mila
De florile din gradina.
A plecat, dar chicoteste
Si in urma sa priveste:
- Sunt o cotoroanta rea,
Tiii, ce straturi moi de nea!
