Autor: Aurora Luchian
Martisor a venit iara
Sa scoata iarna afara.
A adus mare alai!
- Indrazneste sa mai stai!
A strigat in cap de oaste
Si a imboldit-o-n coaste
Cu vreascuri ce le-a-nghetat
Si s-au frant, si au picat...
Oastea e din voinicei.
Ghiocei si brebenei
Si frumoase viorele,
S-au alaturat si ele;
Lacramioare, toporasi,
Sunt si ei strasnici ostasi;
Si-au gonit-o sus, la multe,
Unde-s crestele carunte,
Sa-si planga infrangerea,
Ca-i nemiloasa si rea!
Pe domnita Primavara,
Au eliberat-o iara!
A stat prizoniera mult,
I-a fost frig, teama, urat,
Fiindca iarna-inghetata
A tinut-o ferecata.
Iat-o verde si frumoasa,
Frageda si luminoasa!
Noroc de acest ostean,
Care vine an de an,
Cu oastea sa de voinici,
(Nu conteaza ca sunt mici!)
Si o scot din turn, afara,
Pe gingasa Primavara!
- Multumesc, drag Martisor,
Esti temerar, te ador!
Pentru vitejia ta,
Rasplata-i ca vei trona
In piept, ca un imparat
Unic, ostean-minunat!
