Autor: de: Gheorghe Scripca
Sa fii, nu-i treaba prea usoara,
si gradinar, si primavara...
Cu soarele mereu in fata,
pornisem dis-de-dimineata
cind, intilnind o ciocirlie,
mi-a fluierat o melodie.
Apoi, pe-a parcului carare,
m-a prins un bobocel de floare
si m-a rugat, cu voce slaba
sa-i dau petale mai degraba...
Puteam sa plec? O gargarita
m-a invitat la perinita.
punindu-mi colo, zimbitoare,
o frunza verde la picioare!
Dar, cind sa ies si din gradina,
imi taie calea o albina
si, salutindu-ma, imi cere
o noua lectie de miere!
I-am dat-o si-am plecat indata.
La poarta scolii, insa, iata!
un roi...vocal iar ma opreste,
rugindu-ma...copilareste,
s-aduc, de drag, acestei ore
un buchetel de flori... sonore!
Si...copilasii nu se lasa!
Cintind, au si intrat in clasa!
