Autor: George Toparceanu
Dupa-atata frig si ceata
Iar s-arata soarele.
De-acum nu ne mai ingheata
Nasul si picioarele!
Cu narcisi, cu crini, cu lotusi,
Timpul cald s-apropie.
Primavara asta totusi
Nu-i decat o scorpie.
Sub cerdac, pe laurusca,
Cum trecura Babele,
A iesit un pui de musca
Sa-si usuce labele.
Pasarele migratoare
Se re-ntorc din tropice.
Gazele depun la soare
Oua microscopice.
Toata lumea din ograda
Canta fara pauza.
Doi cocosi se iau la sfada
Nu stiu din ce cauza.
Un curcan sta sus, pe-o barna,
Nu vrea sa se bucure.
Motul ii atarna
Moale ca un ciucure.
Doar Grivei, batranul, n-are
Cu ce roade oasele,
Ca de cand cu postul mare
Toate merg de-andoaselea.
Pentru cate-a tras, sarmanul,
Cui sa ceara daune?...
Drept sub nasul lui, motanul
A venit sa miaune.
Dar acum l-a prins potaia
Si-a-nceput sa-l scuture...
Peste toata harmalaia
Trece-n zbor un fluture.
Pe trotoar, alaturi salta
Doua fete vesele...
Zau ca-mi vine sa-mi las balta
Toate interesele!
