Autor: Aurora Luchian
S-a dus argintul de nea,
A venit verdele crud.
Magica e tara mea,
Miros reavan, pamant ud,
Ciripit de calatoare,
Floricele si mult soare.
Pleca iarna necajita,
Cu trei fulgi muiati in spate,
Cocosata si slabita,
Si dusa a fost departe!
Tocmai sus, in varf de munte,
Facand crestele carunte.
A luat neguri si vant
Si noptile nesfarsite.
Impietriri reci din pamant,
Doar de crivat bantuite.
A luat tristeti si ger,
Plecand in lumi de mister.
Norii grei ce-au fost odata
Au lasat cerul senin,
Ridicandu-si poala toata;
Pasarilor zborul lin,
Soarelui ragaz sa creasca,
Natura s-o incalzeasca.
Frumos e in tara mea,
Atat verde pe campie!
Primavara rade-n ea,
Zile calde, veselie,
Zumzete prin pomi, in floare,
Viata-i cant si sarbatoare!
