Autor: Lucian Blaga
Din belsugul de verdeata
carabusul de arama
vine din turnatoria
verii, sa-l luam in seama.
Zgomotos ca o reptila
printre vreascuri se avanta,
sa arate ca-i din lumea
celor ce nu prea cuvanta.
Prinse veste de viata
ce se-ncinge, rug, in umbra
unde ne-am intins, tu basmul,
eu ardorile si tundra.
Carabus te ia cu iures.
Te incearca pe la glezne.
Il alungi, el vine iarasi.
Pe-alta parte e mai lesne.
Ca suveica randunica
tese panzele de vara.
Ah, ce cald e! Va sa ploua
ecvatorial pe seara.
Susur mare de lacuste
si de gaze fara numar.
Carabusul de arama
s-a oprit pe caldu-ti umar.
Misca? Sta sa-nchege ganduri?
Se destinde? Se descalta?
Parc-ar sti ca de pe umar
numai zboru-l mai inalta.
Si o ia catre stapanul
iulie, cuptorul - astru,
sa ne duca fericirea
spre uitare in albastru.
