Autor: Aurora Luchian
Dintr-o galerie lungă,
Nevăstuica în mirare,
Rotofeie, uşor scundă,
Se ivi, zâmbind la soare.
Galant, un mohor subţire,
Se plecă, o salutase,
Şi-ntr-o lungă amuţire,
S-a-ntins leneş şi căscase.
Ici, pe grădiştea aridă,
Gravă şi posomorâtă,
Imună, o pălămidă
S-ar ascunde, nu-i plăcută!
Veşmântu-i indezirabil.
Şade ca o inculpată,
Că un soare prea amabil
Îi asprise trena toată!
Pâşa-pâş, o caravană
De furnici cu săculeţe
Au muncit, nu cer pomană,
Nu-şi doresc rang de alteţe.
Ciocârlanul sparse calmul.
Sub o salcie bătrână
Un sătean pusese hamul
Şi se aşeză pe-o rână.
Calul paşte şi nechează.
Şopârla cu nevralgie
Puse capul, că-i amează,
Pe un puf de păpădie.
Şi de cald şi calmitate,
Dorm gândacii-n rând, pe spate.
