Autor: Aurora Luchian
Din vara razbat suspine...
N-are cer senin, nici soare,
Crezi ca toamna in ea vine,
Ploua, e vant si racoare.
Se zvoni ca-n munti, pe creste,
Ninge, este frig ori ceata.
Cu asa natanga veste,
Nasul ursului ingheata.
Plang si lanurile-ntinse,
Macul si-a pierdut supletea.
Unde-s zilele incinse?
Vara,-ti trece tineretea!
Uf, teii au dat in floare,
Iar albinele-n frisoane,
Si-au pus ghete in picioare
Si se roaga la icoane:
- Doamne, incalzeste vara!...
Un greiere in amiaza
Isi piti in sol chitara
Si sub paturici ofteaza.
Cu ochii tradand mirare
Randunica iscodise
Pe un nor, lung cat o zare,
Daca toamna se ivise.
Dand din gene, ploi presara
Si gentil, ii explica:
- A venit toamna in vara,
Doar sa stea la o cafea!
