Pe umeri cu sal din soare,
Si par lung, din ploi razlete,
Strai din grane, falduri crete,
Flori marunte, ca pieptar,
Cautand adanc, umbrar.
Prin mesteacani se afunda,
Caci caldura o abunda.
E lipsita de putere,
Umbra ii da mangaiere,
Si gasind un ciot uscat,
Delicat, s-a asezat.
Cu botul de zmeurica,
Dolofanul Ursulica,
Plescaind ca mult ii place,
O imbie: - Vino-ncoace,
Uite, tie, iti dau fragi,
Dragi mi-s verile, ce dragi!
Un broscoi umflat in pantec,
Incropi voios, un cantec,
Si fortandu-se cantase...
Pe vara o fermecase,
Si-a ramas, si va ramane,
Sa coaca fructe si grane.