Autor: Aurora Luchian
Peste prafu-ncins de soare,
O vântoasă călătoare
Se apropie șireată
Și-l înhață și îl saltă,
Și îl puse peste grâne.
Lanul face foșnet, dune,
Ca o mare nisipoasă;
Și-n calmare lent, îl lasă.
Pleacă peste deal, vâlcele…
Trei mierle în scutecele,
S-au ascuns tiptil, sub iască,
Praful să nu le orbească.
Spectatoare din hlamidă,
Covrigită și timidă,
Omiduța-i necăjită,
Se teme că-i prăfuită.
Dar trecu toana vântoasei.
Aburcat pe lama coasei,
Un mohor de fel cu faimă,
-M-a tăiat… abia îngaimă.
Decât pe lamă tăioasă,
Preferam unde-n vântoasă.
