Autor: Aurora Luchian
Prin fanete fosnitoare
Sade greierul la umbra,
Vantul cauta racoare,
Nici furnica nu mai umbla!
Soarele, un domn sihastru,
In straie imparatesti,
Se rasfata in albastru,
Niciun nor nu mai zaresti!
Incalzeste tot pamantul,
Tainic si staruitor,
Cine sa ii afle gandul,
O fi avand poate vreun dor...
Pe campia-ngalbenita
De atata papadie
Sta o musca aiurita
Si se-ntreaba: "Ce sa fie?"
A uitat de asta vara
Ori e pui nestiutor?
Caci s-a mirat pana-n seara,
Cand pleca la somn, in zbor.
Calmul incet se depune,
Soarele a asfintit,
Doarme ca intreaga lume,
Relaxat ca-i obosit!
