Autor: Aurora Luchian
Razbesc zvonuri din natura
Si-i atata harmalaie
De se zapaci pe zgura
Si-o ganganie balaie;
Ca vara trecu prin grane
Lasand dara fierbinti urme,
Iar in juru-i mult alai,
Fan cosit si flori, un Rai!
Dar si fructe aromate,
Balti albastre, limpezite,
Triluri lungi de-naripate,
Cerul in camasi scrobite,
Raze in rochite fine
Cu miscari de balerine
Si atat polen prin tei,
Plamadit parca de Zei!
Atarnat de bolta casta,
Un nor alb, bula de spuma,
Fascinat de lumea noastra,
S-a desprins, decis sa spuna
Ca asemenea minune
Numai vara o depune!
Si-n mirari s-a aplecat
Pana ce s-a destramat!
Vara n-a plecat degraba
Si-a facut o randuiala.
Dimineata-si pune salba,
In par spice, cu migala;
Si cercei, ciucuri varateci;
La brau, trandafiri salbatici
Si in pasi usori de doamna
Se va plimba pana-n toamna!
