Pe un ciot, lângă un scai,
Şezu desculţă în ploaie,
După zile-n vâlvătaie.
Plânse cerul pica-pic...
Un gândac într-un ilic,
Dârdâie sub ude frunze,
Reci, muiate şi mofluze.
Vara asta nu-i a mea!
Parc-au năvălit în ea,
Şapte nemiloase toamne,
Fără comportări de doamne.
Suflă-n pumnişorul fin
Un arici, sub mărăcin,
Cu fălci pline, fără vlagă,
Căci cu vremea nu-i de şagă!
Are toane, ce să-i faci?
O suită de gândaci
Stau lipiţi unul de altul
Şi de-a lungul, şi de-a latul!
Bursucul fugi-n culcuş,
Musca plânge pe-un ţăruş.
Iar broscuţa cară lemne,
Să facă focul, pesemne.
Strănutând în şorţul ud,
Stând pe creaca unui dud,
Omiduţa şuşotea:
-Vara asta nu-i a mea!