Autor: Aurora Luchian Vaslui
-De ce tot oftezi bunica
Si mergi ca un melc mereu,
Pentru ca esti batranica
Ori toiagul este greu?
-Sunt batrana, draga mea
Insa nu asta ma "doare".
As dori daca-as putea,
Sa traiesc sa te vad mare!
-Buni, ce vorbe rostesti?
O sa fii nemuritoare!
Cine sa-mi spuna povesti
Cand merg seara la culcare?
Cu manutele-i fragile
O cuprinde iubitoare.
-N-o sa pleci de langa mine
Nici macar cand voi fi mare!
