Autor: fara autor
Unu este-un ghiocel,
Ce se leagana usor
Cand bate un vanticel
La-nceput de Martisor.
Este cam suparacios,
Sta mereu cu nasu-n jos...
Si se plange ca e singur,
Dar nu e, eu va asigur!
El este urmat de doi,
Ce seamana cu un ratoi,
Sau cu-o lebada frumoasa,
Gingasa si gratioasa...
Sau poate-i un bastonas
Care sprijina-un conas...
Unde-s doi, puterea creste
Si se-mparte tot frateste!
Treiul e un pic mai mare,
Doua dealuri, in picioare
Sau e un cocor in zbor,
Spre tari calde calator.
El a fost un mic inel
Pe deget stand frumusel...
Mesterul l-a rupt in doua
Sa-i dea folosinta noua.
Dar asta nu mai conteaza...
Dupa el, patru urmeaza,
Care e un scaunel
Rasturnat! Nu stam pe el...
Secera cu coada rupta
Ce din lanuri se infrupta
E, desigur, cifra cinci!
Cate degete-n opinci.
Peste sase n-am sarit...
Este un numar iubit!
E un lacat desfacut,
Pus la usa de-nceput.
Parca e un melc racit,
In casuta rasucit,
Care sta sa se rastoarne
Si sa scoata-n graba coarne...
Sapte parc-ar fi o coasa
Mititica, netaioasa...
Sapte zile sunt, surori,
Trec ca sirul de cocori.
Ei sunt mici, ca doi pitici
Colacei pentru furnici
Numai buni de pus la copt.
Ei formeaza cifra opt!
Rotunjori si bucalati,
Sunt tot frati, mereu legati;
Unul pe-altul se urmeaza,
Cifra opt de o formeaza.
Maimutica cea vioaie
Coada usor isi indoaie,
De seamana amandoua
Chiar leit cu cifra noua.
Noi am fost copii cuminti:
I-am ascultat pe parinti
Si la scoala-am invatat,
Numai zece am luat!
