Autor: Cristina Ungureanu
Azi, Petrut e suparat,
Sta pe scaun bosumflat.
Nu se joaca, nu vorbeste,
Dar in mintea lui croieste
Planuri mari de razbunare
Pe-un coleg din grupa mare.
Luni i-a mazgalit desenul,
Marti i-a daramat castelul.
– Ei, asa nu se mai poate!
Vrea sa se razbune, frate!
– Trebuie sa-i vin de hac
Insa, ce-as putea sa fac?
Pot sa-l bat, sa il fac mar
Si sa-l trag nitel de par…
Insa Dana, strengareste,
La ureche ii sopteste:
– Decat sa stati suparati,
Mai bine va impacati!
– Da, ideea nu e rea…
Ce-ar fi daca l-as ierta?
O sa-mi fac, pe cat se pare,
Prieten la grupa mare!
