Autor: Adrian Paunescu
Asa e mama si-a fost si bunica,
Asa suntem femei langa femei,
Parem nimic si nu-nsemnam nimica,
Doar niste ele ce slujesc pe ei.
Cu-atatia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer,
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.
Ei neglijenti, iar ele foarte calme,
Ei incurcand ce ele limpezesc,
Ei numai talpi si ele numai palme,
Acesta e destinul femeiesc.
Ei fac ce fac si tot ce fac se vede,
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Cand cad, imbatranesc si nu mai pot.
Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic maret, nimic impunator.
Schimbandu-si dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Asa e mama si a fost bunica
Si ca si ele maine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decat curat si uneori copii.
Suntem veriga firului de ata
In fiecare lant facut din doi,
E greu cu noi femeile, in viata,
Dar e si imposibil fara noi...
